Jurnalul unei suferinde de sindrom premenstrual SPM

Jurnalul unei suferinde de SPM

de Maria Claps, The HuffPost US

Cu circa cinci zile inainte de menstruatie, incepe numaratoarea inversa, iar eu ma vad aruncata in intunericul labirintului numit SPM, sindrom premenstrual.

Ziua 5:
Durerile de cap si de spate anunta inceputul. Durerile fizice, pot sa le suport. Dureri fizice, va rog sa ramaneti. Dureri fizice, sunteti puternice, va rog sa luptati cu zdrobitoarea negativitate care vine, nedorita, in fiecare luna, sa-mi strice bucuria. Ma adun si reflectez la cum o sa trec si peste acest ciclu.

Ziua 4:
Intr-o parcare, unui sofer in urma careia sunt eu ii ia prea mult timp sa-si manevreze masina pe locul liber. Eul meu normal, placut, cel care acum o saptamana a dus o pasare ranita la veterinar, dispare ca un fum, in timp ce noul meu eu se rasteste la persoana care ma blocheaza, improscandu-l cu invective din cap pana in picioare. Din ochi imi ies pumnale.

Ziua 3:
Am decis sa raman acasa astazi, pentru ca mi-e teama ca un nou episod de furie cum a fost cel de ieri s-ar putea solda cu consecinte mai serioase. Ma uit cu un ochi la teancul de facturi de pe coltul biroului si ma gindesc ca ar fi o metoda buna de a-mi umple timpul. Ma simt confuza... pe asta n-am platit-o deja? De ce mi-au trimis-o iarasi? Ia sa-mi verific jurnalul. Nu e nici o inregistrare despre factura asta, insa sunt sigura ca am platit-o. Ori n-am platit-o? Poate ca am platit-o luna trecuta, in timpul precedentei furtuni premenstruale si am uitat s-o trec. Simt cum mi se ridica un val de caldura de-a lungul gatului in timp ce incerc sa-mi dau seama ce am facut sau nu. Caldura face loc unui val de lacrimi. Ma ridic, ma duc sa-mi iau o punga de chipsuri. Le mananc pe toate. Mai tarziu, in pat, sotul meu da semne clare de iubire. Mai degraba mi-ar scoate un dinte! Ma uit la el, ii arunc privirea “Sper ca glumesti!”

Ziua 2:
Incep cu un mic dejun bun. Un bol de fulgi de ovaz. Chiar ies si ma plimb in soare vreo 20 de minute. Ajuta un pic. Am senzatia ca simt cateva chimicale de fericire navigandu-mi prin corp. Din pacate, dureaza putin. Pe la 3 dupa amiaza imi vine sa mananc tot ce nu-i batut in cuie. Mustrarile de constiinta pe care le am dupa se adauga la greutatea din inima.
„Iar ai facut-o. Promisese-si ca o sa fii buna luna asta...”
La 6 se intoarce acasa sotul meu si ma intreaba de ce o sa mancam pizza la cina, a doua seara la rand. Al 3-lea razboi mondial sta sa inceapa in timp ce eu ii explic pe un ton didactic cat de ocupata am fost astazi. Hai sa zicem doar ca n-a primit prea bine tirada mea si ca in perna mea din dormitor sunt acum tipete si lacrimi. As vrea sa mor.

Ziua 1:
Aceasta zi este atat de grea, din cauza insomniei de asta noapte. Insa decid ca o sa fiu disciplinata ca un soldat si o sa merg la sala de fitness. Mare greseala. E aici un individ care da de pamant, cu zgomot, greutati de toate felurile. Zgomot si repetitie, asta ma scoate din minti, asa ca zic ceva. Ajung rapid intr-o cearta cu Domnul Steroiz, atat de aprinsa incat atrage atentia personalului salii. Ce-i dragut e ca stiu ca-i infundat cu steroizi, dar nu-mi pasa! Il pun la punct cu indarjire. SPM arunca un val de prostie peste mintea mea, care ma face imprudenta. Nimeni n-ar trebui sa-i corecteze unui barbat indopat cu steroizi maniera de lucru in sala. Daca n-ar fi atit de mare, cred ca l-as pocni. Da, prostie SPM.

Ziua 0:
Imi vine. Usurare, un fel de. Ma apuca din nou crampele, insa pe astea le suport. Asa cum am spus, ma pot impaca cu durerile fizice. La urma urmei, am nascut natural de trei ori. In zilele urmatoare va fi din ce in ce mai bine. Valul se ridica complet. Nu mai vreau sa mor sau sa trec cu masina peste soferul de duminica din fata mea.

Apoi vin trei saptamini in care sunt fericita si multumita. Sunt un bun partener de viata pentru sotul meu si o mama grijulie pentru copii. Macar de-ar mai dura...